Grupul celor 8 (G8) consta din Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Federatia Rusa, Regatul Unit al Marii Britanii si Statele Unite ale Americii. Impreuna, aceste state reprezinta 66.5 % din economia mondiala (sursa: http://www.undp.org)
Summit-ul nu a reusit sa intampine asteptarile populatiei sarace. A rezultat un plan de comert indreptat impotriva populatiei sarace si un fond monetar precar, si nimic despre datorii. Mii de protestatari pasnici au manifestat in Geneva in favoarea tarilor sarace. Orice ar spune rapoartele oficiale, vocea protestatarilor nu a fost ascultata, ci a fost stinsa atat de violenta, cat si de indiferenta liderilor politici.”
Jessica Woodroffe, Head of Policy at the World Development Movement (WDM)2002
Anti G8 in Bucuresti
Nita
Pe 15 mai a avut loc o prezentare a miscarii de protest anti-G8 in Club Underworld.
Textul de fata se bazeaza pe aceasta intilnire si pe discutiile ce au urmat, precum si pe interviul realizat cu cea care a sustinut prezentarea, reprezentanta a miscarii anti-G8 din Germania.
G8 este grupul format din liderii politici a 8 tari, cele mai puternice din punct de vedere industrial si cele mai bogate din lume. Acest grup nu este o institutie, nu are constitutie sau carta, nu are nici un secretariat permanent sau conducere (functia de presedinte al summitului se schimba intre liderii participanti periodic, de la intalnire la intalnire). G8 a aparut ca un grup format din 6 tari, intr-o perioada de grava insecuritate economica globala in ani 70; dar si inainte de asta a existat un G10, infiintat in 1961 in Europa, cuprinzand ministerele de finante si oficialitatile centrale bancare a membrilor OECD si Elvetia; era un club exclusivist de bogatasi.
In 1975, presedintele franncez Valéry Giscard d’Estaing a invitat sefii celor 6 mari puteri industriale la un summit in Rambouillet si a propus ca aceste intalniri sa fie periodice. Asa s-a format G6 din care faceau parte Franta, Germania de Vest, Italia, Japonia, Marea Britanie si Statele Unite. La urmatoarea intalnire din Puerto Rico, grupul a devenit G7 cand, la insitentele presedintelui american care dorea sa evite majoritatea europeana din acest grup, a aderat si Canada.
In 1991, dupa terminarea Razboilui Rece, Rusia este si ea invitata sa participe la intalniri, dar numai pe anumite aspecte politice, fiind exclusa de la intalnirile Ministerelor de Finante; astfel, o buna perioada de timp grupul ramane G7 si abia in 98 incepe sa se numeasca in mod oficial G8. Presedintele Comisiei Europene a fost si el admis sa participe la intalniri ca observator si, de curand, membri ai conducerii Bancii Mondiale, IMF, WTO si UN au inceput si ei sa participe.
(mai multe detali despre istoria si membrii G8 aici: 
http://www.oxygensmith.com/%7Eacgc/download/02whatistheg8.pdf )
Problemele discutate in aceste intalniri tin de economia globala, dar apar si alte teme legate de ecologie, razboi, terorism si securitate. In principal, intanirile au devenit centrul din care se modeleaza si controleaza economia globala.
Protestele impotriva acestor intalniri G8 devin din ce in ce mai ample incepand cu 2000. Aceste proteste tin de miscarea anti-globalizare, care isi are originea in miscarile anti-imperialiste din ani ’60 (proteste impotriva razboiului din Vietnam, miscarea din 68).
Membrii miscarii anti-globalizare sustin,in general, alternativele oferite de anarhisti, socialisti si social-democrati fata de economia capitalista si incearca sa protejeze populatia lumii si ecosistemul de efectele devastatoare ale globalizarii. Ei sustin drepturile legate de munca, environmentalism-ul, feminism-ul, libertatea de emigrare si migratie, prezervarea culturilor popoarelor indigene, biodiversitatea, diversitatea culturala, siguranta mancarii si incheierea sau reforma capitalismului.
In 1999, miscarea internationala anti-globalizare s-a unit pentru a protesta in Seattle la intalnirea WTO (Organizatia Mondila pentru Comert).
Din moment ce agenda G8 cuprinde probleme controversante globale, se considera ca G8 este un neoficial “guvern al lumii”. Astfel, aceste intalniri decid asupra destinului intregii lumi, fiind responsabile pentru o serie de probleme, cum ar ar fi incalzirea globala (datorita emisiei de dioxid de carbon), saracia din Africa si a tarilor in curs de dezvoltare (datorita crizei datoriilor si a politici comerciale nedrepte), problema SIDA (datorita politicii de patentare a medicamentelor) si alte probleme legate de globalizare. Tarile incluse in G8 tind sa aibe o politica de dominare si constrangere asupra celoralalte tari ale lumii, impunand legislatii si creand legaturi economice nedrepte si de dependenta (din partea tarilor in curs de dezvoltare sau sarace). G8 vorbeste foarte mult despre democratie si buna guvernare, ceea ce reiese din Comunicatul de la Summit, (Summit Communiqués), dar in acelasi timp G8, institutiile pe care acesta le controleaza si, mai pe larg, relatiile internationale intreprinse de acestia, nu functioneaza pe principii democratice cum ar fi transparenta sau inclusivitatea, egalitatea si respectul pentru drepturile omului. Sedintele G8 sunt tinute in secret si nu exista un transcript al discutiilor, rezultatele fiind redate de un Summit Communiqués. De obicei, comunicatele G7/G8 admit existenta problemelor globale – saracie, mediu, datorii, crize financiare, terorism, etc. In fiecare an, G7/G8 propune ceea ce considera ca fiind solutiile pentru aceste probleme, care apoi sunt implementate de institutiile controlate de acest grup, cum ar fi Banca Mondiala, Fondul Monetar International sau Organizatia Mondiala pentru Comert. Cu toate ca lista de probleme variaza de la an la an, solutia ramane aceeasi, si anume promisiunea ca globalizarea neoliberala face va face reforme precum: liberalizarea financiara si a pietei, privatizarea, flexibilitatea pietei muncii si politicile macroeconomiei… Pentru a indulci aceste promisiuni cu unele mai “umane” se mai adauga si promisiuni legate de datorii internationale si renuntarea la ele, inventarea de noi fonduri monetare pentru educatia primara si lupta impotriva bolilor infectioase, promisiuni ce par mai degraba iluzorii, interesele G8 fiind evident economice si de dominare si exploatare economica.
Astfel, protestele aduna din ce in ce mai multi oameni care sunt impotriva hotararilor luate de catre G8. Din 2000 incoace, protestele au fost constante:
2000 Okinawa – Japonia, 2001 Genova – Italia, 2002 Kananaskis, Alberta – Canada, 2003 Évian-les-Bains – Franta, 2004 Sea Island, Georgia – SUA, 2005 Gleanegle – Scotia UK, 2006 St. Petersburg si 2007 Heiligendamm – Germania. Cerinta generala este de a democratiza guvernarea economica globala.
La intalnirea de la Lyon, in 1996 a avut loc primul mare protest impotriva G7: 25 de mii de sindicalisti au iesit in strada pentru a protesta impotriva reducerilor locurilor de munca, impotriva deregularizarii munci, a atacurilor impotriva serviciilor publice si a “sinistrului impact al economiei globale”.
In 2001 la Genova a avut loc unul din cele mai sangeroase proteste din istoria recenta a Europei, un tanar din Genova, Carlo Giuliani, a fost omorat de catre politie in timpul demonstratiilor, iar alti multi protestatari spitalizati. Politia a fost acuzata ca fiind brutala cu protestatarii non violenti. Sute de protestari au fost raniti iar cei arestati au fost condamnati sub auspiciile unor legi ca anti-mafia sau anti-terorism. Raidurile politiei nu s-au oprit nici pana azi, politia inca perchezitioneza constant centrele sociale, centrele media, locatiile sindicatelor din intreaga Italie. O parte din politistii responsabili pentru abuzurile de la G8 Genova sunt inca in proces sau au demisionat.
Acest protest sta ca dovada a faptului ca G8 nu are ca interes oamenii si conditiile lor de viata, ci este un abuz de putere si control exercitat asupra lumii pe criterii economice.
Anul acesta, Summitul G8 si protestul care-l insoteste va avea loc la St. Petersburg in Rusia, intre 15 si 17 Iulie. Protestatarii planuiesc sa fie prezenti in oras cu o saptamana inainte, pentru a iesi in strada. Toata lumea este binevenita. Mai multe informatii pe :
http://dissent.org.uk/content/view/283/107/
http://www.gipfelsoli.org/St.Petersburg/reclaim%20the%20commons.html
Saracia nu a incetat sa se agraveze in intreaga lume, cu toata ca intalnirile dureaza de 32 de ani; poluarea nu a incetat sa se accentueze, cu toate acestea nu se face prea mult in acest sens; incalcarea drepturilor omului este din ce in ce mai generalizata in intrega lume, determinata pe criterii economice si prezenta mai ales in campul muncii…
O serie de reforme si alternative au fost propuse de organizatii sau forumuri sociale (ca Forumul Social Mondian sau cel European. O parte din ele pot fi gasite aici:
http://www.oxygensmith.com/%7Eacgc/download/12thealternatives.pdf
Cu ocazia prezentarii Info-tour, realizata de o participanta la pregatirile pentru protestul ce va avea loc anul viitor la Heiligendamm, Germania, am realizat si un interviu; redau aici o parte din discutia dintre ea si Marius, care ma ajuta la interviu.
[...]
I – Am sa fac un mic istoric, in 60 au fost multe miscari anti imperialiste, in 80 miscari de solidaritate, multe grupuri si persoane au plecat in tarile sarace sa ajute, sau au mers in razboi ca sa ajute la protejarea oamenilor care locuiau in acele zone, aceste miscari s-au oprit in anii 90, o data cu sfarsitul Razboiul Rece, apoi au urmat ONG-urile, care aveau din ce in ce mai multa putere, au organizat proteste, au ajuns sa trateze cu politicienii, apoi, o data cu Seattle, miscarea internationala s-a constituit din nou si a iesit din nou in strada.
M -Sa inteleg ca ONG-urile reprezentau societatea civila, si ca au esuat sa o mai faca intre timp?
I -Da au esuat, adica foarte multe ONG-uri fac ceea ce li se cere din sfera politica, este un cerc vicios, de exemplu ei participa la economia capitalista cumparand produse pentru lumea a 3-a (…)
Ceea ce partidele (de stanga) considera despre societatea civila este ca toti cetatenii au o constiinta politica (de exemplu muncitorii care au aceleasi conditii de viata) si in momentul in care se va face revolutia, sau capitalismul va deveni insuportabil, toti acesti oameni vor deveni subiecti politici, si vor actiona politic si asa se va crea miscarea. Pe de alta parte radicalii de stanga si anarhistii considera ca fiecare persoana in parte este propriul lui subiect politic, si numai el decide cum sa actioneze, pot exista grupuri, retele, dar numai persoana singura poate sa-si fie subiect politic si sa decida cum sa actioneze, sau cum ar vrea sa schimbe lumea; aceasta miscare poate deveni tot mai mare, nu este ca si conceptia aceea populista ca toti muncitorii, odata cu capitalismul care devine tot mai asupritor, se vor decide sa actioneze…
Adica fiecare individ in parte isi traieste viata sa radicala, adica la modul ca fiecare schimba se poate schimba, la nivelul la care pot ocupa case, pot trai in comunitati si se pot organiza sau face lucruri fara a apela la capitalism si la modul capitalist de a gandi.
[...]
- Cum sunt aceste grupuri de activisti, anarhisti, radicali de staga, anarho-punkeri legate, sau care este relatia lor cu consenul general? Cum va putea aceasta miscare face o revolutie prin care o natiune sa devina cu totul alta natiune? Este oare posibil?
-Cred ca si tu faci greseala pe care multi o fac, crezand ca exista un raspuns pentru schimbare. Ca exista un raspuns pentru sistemul perfect pentru lume. Si nu este inca. Dar putem sa ne adunam toti, sa punem toate ideile la un loc si sa lucram impreuna pe aceste idei. De asemenea, in Germania, in reteaua Dissent, exista un conses, orice mod de a trai si de a actiona care este impotriva capitalismului este bun. Nu poti spune de exemplu ca o comunitate este mai buna decat alta, ca una a gasit calea perfecta, trebuie sa te indepartazi de acest mod de a gandi ca exista un singur raspuns pentru intreaga lume. Cu toate ca multa lume spune, chiar si eu, ca avem nevoie de un raspuns, dar nu exista nici unul la momentul actual. Nu poate exista o solutie perfecta care sa functioneze pentru toata lumea. Aceasta este noua incercare de a pune la un loc toate aceste alternative care au parasit capitalismul.
[...]
-Info tour a fost fondat in cadrul Dissent. Sunt multe persoane implicate, care fac parte din diferite grupuri ca de exemplu ATTAC sau anarhiste. Toti au propriile lor teme si idei despre ceea ce trebuie sa faca impotriva capitalismului. A fost infiintat anul trecut in Anglia, se numea T.R.A.P.E.S.E, era un Info tour, au facut ateliere si seminarii cu oamenii. Ideea pornea de la teoria propusa de Paulo Frere din Brazilia in cartea sa “Educatia populara”, despre alfabetizarea saracilor din favelas in Brazilia, adica oameni invatand limba se constituie in subiecti politici, ca sa fiu mai explicita, de exemplu, daca am lua un fermier in Romania care lucreaza cu mainile pentru ca este sarac si nu are masini, incercand sa-l alfabetizezi nu vorbesti cu el despre ceea ce se intampla in Gemania sau in marile orase, ci despre lumea lui, adica plantele si munca sa, dar in asta este implicata si gandirea politica, astfel acel om va intelege situatia sa; adica fac aceasta munca in aceasta tara etc. Deci asta este telul nostru, dar aceasta prezentare este mai mult frontala, nu este ca si educatia populara. De obicei incercam sa facem aceste ateliere, in scoli sau cu fermierii din nord, cu emigrantii. Avem si un site se numeste: www.gipfelsoli.org, pe acest site este un link spre un wiki care cupriunde tot ceea ce folosim in info tour, imagini, filme, intrebari si raspunsuri.
[...]
despre Info Tour:
http://wiki.de.dissent.org.uk/index.php/Infotour
mai multe pe:
http://dissent.org.uk/
http://en.wikipedia.org/wiki/Anti-globalization
http://www.fse-esf.org/
http://www.forumsocialmundial.org.br/index.php?cd_language=2&id_menu=
Dissent Infotour impotriva G8 in Romania
Bogdan
9 mai – Iasi
Desi acest atelier despre g8 ar fi trebuit sa suscite un oarecare interes, in Iasi nu ni s-au alaturat prea multe persoane.
Atelierul s-a desfasurat intr-un cerc retrans, dar nu inchis. Am avut cateva probleme tehnice si n-am putut viziona toate materialele, insa discutiile care au urmat au fost interesante. Ni s-a explicat ce inseamna educatia populara, cum o putem evita si cum putem educa folosind diferite mijloace, insa fara a instaura o relatie ierarhica elev-profesor si fara a impune constiinta politica. Corect ar fi sa incercam sa o cultivam pentru ca mai apoi ea sa se faca auzita intr-un mod independent.
Consider foarte importante amanuntele de mai sus, avand in vedere situatia din Romania, si sunt convins ca ar trebui sa tinem seama ca „noi” nu trebuie sa impunem si sa fortam nasterea unei anumite atitudini, ci sa educam intr-un mod cat mai „natural” si trebuie sa „recunoastem diferentele si sa acceptam similaritatile” intre cei ce sunt de stanga. As fi foarte multumit daca toti cei care au participat la aceste ateliere fie in Iasi, Bucuresti, Craiova sau Timisoara si-au inmagazinat aceste „criterii” care omogenizeaza miscarile/colectivele/sindicatele/organizatiile de stanga/autonome/anarhiste/socialiste.
19 mai – Timisoara
In Timisoara, atelierul s-a tinut in cadrul Festivalului Underground, unde a existat o camera rezervata activitatilor alternative (dissent infotour against the g8, atelier free software, distro „do it yourself”, radio barrikada, zine, flyere, proiectii etc)
Au fost proiectii cu diferite filme avand ca tematica intalnirile g8/imf/wb/wto. (proteste din genoa, seattle).
Un subiect important la aceste discutii a fost si Camp Inski. (campanie anti-g8 la Marea Baltica pentru drepturi sociale si o cu totul alta abordare).
preluat de pe indymedia romania
